Ironie

Intotdeauna cand scriu, imi gasesc raspunsurile la intrebarile pe care, le prefeream sa fie fara raspuns. Acum stiu ca defapt nu cautam pe acel cineva, ci ma cautam pe mine. Cautam persoana care sa ma faca sa ma simt in largul meu cand suntem impreuna. 
Stiu ca desi ti-am gresit de nenumarate ori gandindu-ma la tine am facut-o deoarece vroiam sa imi revina acel zambet inocent.
Uneori imi e frica sa gasesc raspunsul unor anumite intrebari, mi-e frica de complexitatea acestuia. O intrebare ramasa fara raspuns e ca si cum ai avea mereu o fantasma langa tine. 
Multe intrebari, raspunsuri putine. 
 E dificil, poate chiar imposibil sa inteleg cursul firesc al vietii. E greu sa incerci sa nu clipesc pret de cateva minute bune. E la fel de greu sa te arunci in apa atunci cand nu stii sa inoti, sau sa iti tii respiratia minute bune. E greu sa ceri iertare cuiva atunci cand ii gresesti. Oare care e legatura dintre aceste lucruri? 
Stii.. pentru unele dintre ele ne dam silinta, iar pentru unele nu. Avem pretentia la iubire,intelegere, respect, multumire, prietenia, dar fara sa dam in schimb ceea ce cerem. Uneori ne-am dori  sa primim totul pe tava, sa nu facem nimic pentru a obtine acel ceva. 
Ti-e mai usor sa judeci  o persoana din aparenta, decat sa incerci sa vezi ceea ce il deranjeaza sau il face sa fie intr-un anumit fel. 
Fiecare dintre noi poate am dezamagit la un moment dat pe cineva anume, adica nu poate, sigur. Cu totii gresim, suntem oameni e ceva firesc. Cu totii dezamagim, amagim si in acelasi timp gresim fata de altii... 

Eseu ..

       "Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca il iubesti sau nu" spuse in "Reflectii" de Panait Istrati.
       In viziunea mea, idealul reprezinta  dorinta indrazneata, visul indepartat.
Cu cat creste dorinta in interiorul nostru, cu atat creste sacrificiul.
In primul rand, pentru a-ti vedea idealul realizat renunti la lucrurile care le doreai candva, inca le vrei, dar, idealul e mai presus de tot. Sacrifici zile intregi, nopti, odihna si distractia devin ceva ocazional. Te neglijezi total, iti pierzi pofta de mancare, luptand pentru idealul tau, dar, in mod surprinzator, ai suficienta putere. Te hranesti cu visul tau, el,idealul e cel care iti da putere si vointa de a lupta.
In plus, lupti cu toate puterile pentru a-l ajunge, te vezi deja acolo. In mod ironic, reprezinti un amalgam de sentimente, ti-e teama de esec, fantasma nereusitei te urmareste, dar, continui sa lupti cu ea. Te regasesti intr-o lupta continua, cu fiecare obstacol pe care-l treci, te apropii tot mai mult de reusit.
Prin urmare, pentru a-ti realiza idealul renunti la lucrurile care iti faceau cu ochiul, inca le vrei, dar alergi spre acel vis.  Fiecare vis inseamna munca asidua.

(am scris acest eseu, deoarece mi-a placut destul de mult tema-idealul)

* * * *

A trecut ceva timp, de cand nu am mai postat nimic. Astazi am decis sa revin cu o postare, datorita faptului ca m-am decis sa vorbesc despre un anumit subiect.
Se tot spune ca nu se fac discriminari si ca nu e nimeni favorizat, dar daca stai putin in "umbra" si observi, analizezi comportamentul anumitor persoane/profesori/ adulti in general, observi cum se pune mare pret pe eticheta, pe renume. Cum poti cataloga un lucru ca fiind foarte bun si in acelasi timp sa il subapreciezi?! E posibil ca "foarte bun" sa insemna "nivel scazut" ?! E posibil sa nu observi ca doua lucruri sunt identince 90% , exista acea diferenta de 10% ,dar, nu afecteaza cu absolut nimic ideea in ansamblu.
Se presupune ca nu se fac discriminari, ca nu e nimeni privilegiat, favorizat.. doar se presupune.

My current manicure :D

Manicure, made by me

Emotii. Ganduri. Sentimente.

In viata de zi cu zi, traiesti intens anumite emotii. Treci prin

diferite etape, intampini obstacole, incerci sa nu cedezi, inaintezi pe drumul vietii chiar si cu inima franta.

Reusesti sa treci peste dezamagiri, stari menite sa te mentina

suspendat intre iluzie si deziluzie..dependenta si independenta; iesi cu fruntea sus din situatii in care ajungi datorita unei intamplari nefericite.

Razi. Plangi. Simti. Iubesti. Traiesti. Doresti.

E ca un fel de montagn russe...acum esti in culmea fericirii-Razi.. in secunda urmatoare esti prins in abisul nefericirii-Plangi.

Ajungi sa simti emotii, sentimente puternice - Iubesti, Doresti . Toate acestea au in comun faptul ca Traiesti.

Traiesti viata asa cum vrei, nimeni nu iti poate impune cand sa razi, sa plangi .. sau pe cine sa

iubesti/doresti. Nu iti poate fi impus un tipar dupa care sa traiesti. Nimeni nu este stapanul

tau, TU esti cel care iti poti impune anumite lucuri.

Te intrebi uneori, de ce e nevoie de anumite

intamplari nefericite, dezamagiri ... deoarece din fiecare ai de invatat cate ceva, iti este demonstrat faptul ca "nu e totul roz" . Nu, nu e...nu e totul cum pare..lucurile sunt inselatoare.

De ce sa te gandesti mereu " ce va fi daca? " sau "ce ar fi fost daca? " ...Opreste-te! Nu ai nevoie de dubii, nu ai nevoie de intrebari fara raspuns, nu ai nevoie de regrete. Traieste clipa!

Traieste prezentul, ignora trecutul.. cladeste-ti viitorul!

* * *

Iti multumesc.





De ce?

Pentru ca pot, pentru ca am motive,

Pentru ca am invatat sa zambesc orice ar fi

Pentru ca am cei mai nebuni, ciudati, distrati, adorabili, incapatanati prieteni ADEVARATI;

Pentru ca tot timpul am pe cineva care e langa mine atunci cand am nevoie.

Pentru simplul motiv ca m-ai invatat sa ma bucur de cele mai mici si nesemnificative lucruri ,

Pentru ca nu ma lasi sa cad, pentru ca tot timpul esti acolo sa ma ridici, sa ma certi atunci cand gresesc

Pentru ca nu ma lasi sa fac singura o nebunie

Pentru ca imi esti PRIETEN ADEVARAT.





Pentru acest marunt lucru iti MULTUMESC. :)